Sfârșitul unei ere: Irlanda renunță la ultimele participații rezultate din salvarea băncilor

În aprilie 2011, cetățenii irlandezi au devenit, pe neașteptate, acționarii majoritari ai unei instituții financiare relativ mici, Permanent TSB (PTSB). Nu era deloc un motiv de sărbătoare.

O anchetă comandată de guvern dezvăluise amploarea problemelor sistemice din sectorul bancar al țării, mai răspândite decât se anticipase inițial. PTSB avea nevoie de o injecție de capital de 4 miliarde de euro (3,49 miliarde de lire sterline) doar pentru a rămâne solvabilă. În aceste condiții, niciun investitor comercial nu era dispus să participe la o asemenea operațiune, astfel că salvarea din bani publici a rămas singura soluție.

Cele 4 miliarde de euro reprezentau doar o mică parte din totalul fondurilor publice investite în băncile țării. Banii au fost folosiți pentru a acoperi pierderile considerabile provocate de expunerea la un volum mare de credite imobiliare neperformante.

Acum, la cincisprezece ani de la acel moment critic, perioada implicării statului în sectorul bancar se apropie de sfârșit. Săptămâna aceasta, banca austriacă BAWAG a anunțat că a convenit să cumpere participația importantă deținută de guvern la PTSB pentru 931 de milioane de euro (812 milioane de lire sterline).

Un moment important pentru serviciile bancare de retail

Tánaiste, viceprim-ministrul Irlandei și ministrul finanțelor, Simon Harris, a descris tranzacția drept „cea mai importantă evoluție de pe piața bancară de retail din Irlanda din ultimul deceniu și mai bine”. Obiectivul său declarat este stimularea concurenței pe o piață dominată în prezent de Bank of Ireland și AIB, cele două instituții principale care au supraviețuit amplelor programe de salvare.

Harris a subliniat și faptul că statul a recuperat cea mai mare parte a sumelor investite în PTSB. Pe lângă veniturile obținute din achiziția realizată de BAWAG, vânzările anterioare de active și diversele comisioane acumulate ar urma să ducă totalul recuperat de la PTSB la peste 3,7 miliarde de euro (3,23 miliarde de lire sterline).

Totuși, în timp ce statul renunță la ultima sa participație semnificativă, întrebarea dacă salvările bancare au fost, în cele din urmă, un „succes” rămâne subiectul unei dezbateri complexe. Harris a arătat că investițiile cumulate ale contribuabililor în PTSB, AIB și Bank of Ireland au generat un excedent de aproximativ 1,3 miliarde de euro (1,13 miliarde de lire sterline). Acest rezultat aparent favorabil este însă umbrit de eșecurile profunde ale unor instituții care și-au asumat riscuri mult mai mari.

Presiuni imense și consecințe neprevăzute

Dan O’Brien, economist-șef la IIEA și specialist care a urmărit direct desfășurarea crizei, compară redresarea Irlandei cu criza bancară suedeză din anii 1980, remarcând un ciclu asemănător, de aproximativ douăzeci de ani, până la restabilirea stabilității.

Cu toate acestea, dimensiunea uriașă a pierderilor asociate cu controversata Anglo Irish Bank, care i-a costat pe contribuabili aproximativ 30 de miliarde de euro (26 de miliarde de lire sterline), complică orice evaluare de succes fără rezerve. O’Brien consideră că „dacă scoatem Anglo din ecuație… ar fi fost ca în cazul Suediei din anii ’80 și s-ar fi putut spune cu siguranță că a fost un succes”.

Încheierea acestei perioade readuce în discuție și întrebarea dacă creditorii internaționali ai băncilor irlandeze aflate în dificultate ar fi trebuit să suporte o parte din pierderi, idee cunoscută drept „burning the bondholders” — impunerea unor pierderi deținătorilor de obligațiuni. O’Brien arată că decizia de a-i proteja pe acești creditori a fost influențată puternic de „presiuni imense” venite din zona euro.

„La Frankfurt exista convingerea absolută că, dacă… deținătorii de obligațiuni bancare ar suporta pierderi, acest lucru ar afecta costul împrumuturilor pentru toate băncile din zona euro”, a explicat O’Brien. Această poziție a culminat cu un avertisment dur din partea lui Jean-Claude Trichet, pe atunci președintele Băncii Centrale Europene, care ar fi spus că „va exploda o bombă la Dublin” dacă deținătorii de obligațiuni nu vor fi protejați.

O’Brien consideră remarcabil faptul că această experiență nu a alimentat o creștere semnificativă a euroscepticismului în Irlanda. „Dacă ne uităm la sondajele de opinie actuale despre Uniunea Europeană, irlandezii sunt printre cei mai favorabili UE după toate criteriile: sprijinul pentru euro, încrederea în Comisia Europeană și în instituțiile europene. Irlanda se află chiar în frunte.”